Inceputul

Ai visat vreodată că te afli la capătul scărilor unui bloc, la etajul şapte…te ţii cu mânile de bară şi te uiţi în jos şi vezi scările cum coboară…vezi cum e să te îndrepţi în jos, în gol. Şi capătul scrilor parcă te strigă şi tu stai într-o sete continuă a dorinţei de a te vedea prăbuşindu-te. Îţi vine apoi gândul stupid că s-ar putea să zbori, dar tu cu conştiinţa ta flămândă care te îndeamnă şi mai mult să te arunci, cu flămânzeala puternică în tine simţi plăcerea aceea morbidă de-a te vedea chinuit. Păşeşti pe grilajul de protecţie cu ochii înfipţi în jos de parcă acolo s-ar vedea o comoară, îţi iei mâinile de pe bară şi…te-arunci ca-ntr-un bazin cu apă, liniştit ca şi cum ai face ceva normal, chiar plăcut. Şi vezi cum te îndrepţi în jos şi treci cu repezelă pe lângă scări, trece una, apoi alta şi-ncepi şi le numeri, dar nu poţi…cobori prea repede. Iar când te-ndrepţi aşa în jos, mai repede, mai repede, mai REPEDE….te trezeşti în pătuţul tău moale, mângâiat de razele calzi ale unei dimineţi de primăvară…bună dimineaţa, străine! Bine ai păşit în lumea dificilă a unei minţi.